Împreună salvăm Planeta

Hydrogen Expert

Creăm energie din apă

Împreună salvăm Planeta

Hydrogen Expert

Cel care avea să se ocupe în mod serios de studiul proprietăţilor acestui gaz este faimosul chimist britanic Henry Cavendish (1731-1810). A fost un fizician și chimist cunoscut pentru descoperiri precum compoziția apei sau calculul densității Pământului. La fel, el a fost primul care a obținut hidrogen și a mai obținut din cercetările lui calculul constantei gravitaționale. "Cel mai bogat dintre învăţaţi şi cel mai învăţat dintre bogaţi", după cum spunea unul dintre contemporani, Cavendish era şi cel mai meticulos dintre oamenii de ştiintă. Se spune că atunci când Cavendish lua o carte din propria-i bibliotecă întotdeauna îsi punea în locul ei cartea de vizită.

Cunoscut ca cel mai liniştit dintre savanţi, devotat în intregime cercetării ştiintifice, întotdeauna absorbit de ştiinţă, avea reputatia unui pustnic excentric. Ori acestea erau tocmai calitatile care faceau posibilă descoperirea noului gaz, hidrogenul.

În anul 1766, Cavendish a descoperit că hidrogenul poate fi obţinut prin acţiunea metalelor (fier, cositor) cu acizi minerali ca acidul sulfuric sau acidul clorhidric. El a observat că gazul care rezultă explodează când este amestecat cu aerul și este aprins. A mai realizat că nu întreţine arderea şi deci nici viaţa. Astfel, l-a denumit “aer inflamabil”. Între timp se descoperise oxigenul.

Descoperirea hidrogenului

Cel dintâi element gazos

Încă din secolul al XVI–lea, Paracelsus, cu numele real Phillip von Hohenheim (medic, botanist, alchimist și astrolog renascentist,1493-1541) descoperă Hidrogenul gazos H2 din reacția provenită prin amestecarea metalelor cu acizi puternici. Astfel observă că prin acţiunea acidului sulfuric diluat asupra fierului, spunea el „se ridică un gaz care ţâșneşte ca vântul”. Nu știa despre inflamabilitatea produsă de această reacție chimică sau faptul că era un nou element chimic. Alăturat regăsești o copie a corespondenței primite de Kopp în 1845, când a acceptat declarația, fără confirmare, sub autoritatea lui Hoefer, pe care a prezentat-o în lucrarea lui „Histoire de la Chimie”, prin care acțiunile lui Paracelsus au fost într-un final recunoscute.

În anul 1609, Jan-Baptiste Van Helmont, chimist, fiziolog și medic la Bruxelles (1580 - 1644), pasionat și influențat de cercetările lui Paracelsus, descrie acest gaz ca o varietate a aerului, dar pentru că ardea, era confundat cu alte gaze combustibile cunoscute atunci ca metanul sau oxidul de carbon, a căror compoziţie chimică încă nu era ştiută. El a lucrat în anii imediat următori după Paracelsus și în ascensiunea iatrochimiei este considerat a fi „fondatorul chimiei pneumatice.

Ulterior, în 1671 Robert Boyle (1627 - 1691), primul chimist modern, a fost un pionier în experimentarea riguroasă. Cunoscut pentru legea lui Boyle, care descrie relația fundamentală dintre presiunea unui gaz și volumul pe care îl ocupă, menţiona că turnând acid sulfuric sau clorhidric peste pilitură de fier, se degajă „un aer”. Astfel a redescoperit reacția dintre pilitura de fier și acizii diluați, care are ca rezultat producerea de hidrogen gazos. El a observat că aceste fumuri erau foarte inflamabile și că flacăra degaja multă căldură, dar nu prea multă lumină.

Lord Hanry Cavendish

Renașterea apei.

În anul 1783 marele savant francez Antoine Lavoisier (1743 - 1794), chimist, filozof şi economist, a fost cea mai importantă personalitate care a contribuit la dezvoltarea chimiei. El a clasificat substanţele anorganice în oxizi, baze, acizi şi săruri. După ce a demonstrat că apa și aerul nu sunt elemente chimice, a inclus în cartea sa o listă a acelor substanțe pe care el le considera elementare. Deși lista lui conține câteva erori, tabelul periodic modern al elementelor chimice este în esență o versiune îmbunătățită a celui elaborat de Lavoisier. A fost primul care a enunțat clar principiul conservării masei în reacțiile chimice. Denumit părintele chimiei moderne, era în plină activitate de reformare şi modernizare a chimiei. Celebru pentru cercetările sale extraordinare despre oxigen, hidrogen și combustie, împreună cu un colaborator de-al lui, Lavoisier a reuşit să producă apă prin ardere aplicând formula 2H2 + O2 = 2H2O. El dă acestui gaz numele de hidrogen de la cuvintele „hidro”= apă şi „gennon”= a da naştere, pentru că principala proprietate a Hidrogenului este de a da naştere apei.

Cu certitudine, dacă nu ar fi fost ghilotinat la vârsta de 50 de ani, chipurile ... pentru trădare, chimia ar fi fost mult mai evoluată astăzi. Vezi toată istoria lui aici.